mai aproape....dar atat de departe

In ultima perioada nu mi-a mers extraordinar de bine,lucru care ma obosit grozav...mereu am fost cel care tinde spre perfectiune,mereu am simtit ca pot si vreau mai mult decat este,iar perioada asta a fost destul de agitata si simt ca nu mai pot sa ii fac fata,la servici parca pe saptamana ce trece e tot mai dificil sa suport si sa rezist,o mana de oameni deveniti dusmani...dusmani din cauza unui comision si a unui contract incheiat...se lucreaza cu target...ca mai in toate locurile,insa aici se uita de omenie...si devin niste hiene hapsane dupa prada,sunt in stare sa iti smulga omul din fata ta,numai sa stie ca luna viitoare la salar are cu 20 de lei mai mult,nu am fost nesimtit si hain niciodata,nu pot si nici nu vreau...desi in ziua de azi trebuie sa fii asa...nu am reusit sa ma adaptez situatiei si din cauza asta sufar,nu merita...sun constient ca ma consum degeaba...incerc sa ma incurajez singur si sa nu dau importanta...

asta e doar unul din aspecte...au trecut 2 ani de cand suntem impreuna...eu si cu prietena mea...2 ani din care am fost aproximativ 3 luni impreuna...stiu ca o sa doara ceea ce scriu aici insa e purul adevar...stiu ca am obosit amandoi...desi nici unul din noi nu recunoaste...am visat si sperat ca intr-o buna zi va fi bine si noi vom fi impreuna...insa totul e atat de departe....nu vreau sa acuz...insa in cei 2 ani in loc sa ne bucuram de noi ne-am facut grija de ce vor zice si ce vor face cei din familiile noastre...ai mei  nu au avut nici o problema...daca mie imi este bine atunci si lor le este....m-au sustinut de fiecare data...insa din pacate nu la fel sta problema si in familia ei...nu au fost deacord cu noi...si cu siguranta nu vor fi niciodata...iar asta ne-a facut pe noi sa nu dormim noaptea...sa ne gandim la fel de fel de variante...uneori ma opresc si ma intreb:daca eram un borfas de cartier cu 10 clase si minte putina era mai bine?...nu vreau sa jignesc pe nimeni dar...mai sunt 6 zile pana la craciun....iar noi nu stim daca vom fi impreuna...insa cred ca varianta ca eu sa merg la ea...va cadea...daca va vrea sa vine ea mereu a fost si va fi bine primita....si uite asa viata mea nu e tocmai roz...sunt obosit si satul de agitatia asta...nu stiu cum si ce sa fac...m-am saturat de nopti nedormite....craciunul mereu a fost perioada mea preferata...anul asta e totul trist si pustiu...nu sunt eu...cel care se bucura de fiecare data....sper ca in zilele ramase sa ma readun si sa pot continua...

Iti doresc o duminica frumoasa si linistita!

decembrie...momentul magic din an

A trecut asa repede timpul ca nici nu stiu cand am ajuns in luna decembrie,afara nu e foarte frig deci nu prea ai cum sa intri in aerul atmosferei de iarna,sunt zile cu soare ce iti dau senzatia ca esti in luna martie...sper doar sa avem zapada,fara ea parca nu prea se leaga povestea...mai ales la mine,in taramul meu de poveste...trebuie un pic de magie...deja magazinele sunt pregatire si aranjate,colindele se aud rasunand in difuzoare,incerc sa ma leg de ce prind si ce apuc incat timpul sa treaca mai repede...am nevoie de pauza si odihna...am nevoie de o perioada fara telefon si fara alte nebunii,am nevoie sa ma regasesc...parca o parte din mine e ratacita,iar,pe undeva...dar acum vreau craciun,beculete,brad,foc in soba,colinde si o cana de vin fiert aburind,bauta afara in ninsoare...cu siguranta o sa fac asa ceva anul asta...mi-am imbracat si blogul in tinuta de sarbatoare...cam atat pe seara asta...revin cu o noua postare cat de curand!
Toate cele bune!

dorinta( mesaj pentru ea)

Incerc sa lipsesc cat mai putin de pe blog...e locul in care imi scriu trairile si starile...poate cineva citeste...si se regaseste in starea mea...uneori deschid fereastra blogului si vreau sa scriu...dar...imi gasesc o alta preocupatie sau ceva ma distrage...si inchid...apoi cand apuc sa fiu "linistit"pentru moment,sufleteste,deschid pagina si scriu...de fapt incep cu cautarea pozelor...ele regasesc starea mea...si o expun catre tine cel ce citeste aceste randuri..in seara asta doar o dorinta normala a unui om normal mi-a venit in gand...dorinta de a fi fericit fara sa imi mai pese de ce zic cei din jur...sau ce spun pe la spatele meu...sau sa stau sa dau explicatii....ma simt obosit de toata nebunia asta ce inseamna viata mea....ma oboseste si nu mai reusesc sa ii fac fata...am obosit sa ma gandesc "la ce o sa ma fac maine"sau "cum va fi saptamana viitoare"...oare nu poate fi normal?nu se poate sa am parte de ceea ce iubesc...de cea ce imi doresc sa fac...de ceea ce visez?e chiar atat de greu sa ai dreptul la fericire?...sigur o sa ridice semne de intrebare iubitei mele si se va intreba "ce naiba la apucat"sau poate ca ma va intelege mai bine...imi doresc sa o am langa mine

...imi doresc sa nu mai conteze asa mult cei din jurul nostru...imi doresc ca cei ce vor crede in noi  sa o faca pana la capat...imi doresc sa fim noi...eu si ea...zi de zi...in aceleasi ipostaze...cu chef sau fara de a ne da jos din pat...cu chef de a face cafea...cu o fata somnoroasa....care sa iti zambeasca usor...sa nu ne mai facem atatea griji ca ce o za zica unul sau altul....imi doresc liniste sufleteasca...imi doresc o familie...imi doresc sa fim tu si eu...oare cer prea mult?nu mai vreau sa mi se zica sa astept de ce sa astept daca eu te vreau si tu ma vrei?ce sa mai astept?ne iubim si ne vrem si asta e tot ce conteaza....vreau liniste...nimic mai mult...liniste sa pot continua....

mie dor de...radio

De cateva saptamani ma tot incerca...am sperat ca va trece daca nu dau importanta..dar nu e chiar asa...imi lipseste...a inceput dintr-o nebunie..si tot din alta m-am lasat...am facut radio cativa ani..chiar daca la o emisie nu erau sute de ascultatori..niciodata nu mi-a pasat atat de mult acest aspect...daca erau cativa oameni interesati de ceea ce faceam,conta si ma facea sa vreau sa merg mai departe...am creat un proiect...o raza de soare asa cum am numit-o noi cei de atunci din spatele unei imagini al unui soare zambitor...eu...ei...am fost acel proiect...nu am sa dau nici un fel de nume..deoarece proiectul respectiv a tinut sub numele sau destui oameni...unii au fost la inceput de drum si au invatat din mers cum se face o emisie la un radio pe internet,altii aveau deja experienta in spate,doar asa ii puteam ajuta pe cei noi veniti,a fost o poveste scrisa si tiparita...frumoasa si traita la intensitate maxima,am salvate cateva emisii,facute cu dragoste si pasiune...acum sunt doar cateva cd-uri ce stocheaza amintiri...am mai incercat si un al doi-lea proiect de acest gen..dar nu am timp sa ma ocup de el...si am renuntat...insa o emisie la un post de radio tot as tine...un post de radio in care sa ma simt "acasa",un post de radio unde sa gresesti e omeneste si nu se arunca vorbe si jigniri,un post de radio in care prietenia sa conteze mai mult decat o pagina de web...sau o discutie aprinsa pe messenger...am incercat la cateva radiouri...insa pe parcursul emisiilor realizam ca nu e locul meu acolo...ceva nu ma atragea si nu m-a facut sa raman...ramane doar sa caut...poate intr-o zi,cineva sau ceva ma va opri in loc si imi va zice inima ca locul meu e acolo...acum pastrez in suflet o amitire frumoasa ce sa numit radio...sper doar sa nu ajunga o amintire uitata si prafuita,ci doar o amintire si o pasiune ce o pot relua oricand....

o zi...de luni

Vineri seara am vrut sa scriu pe blog...dar m-am razgandit...mi-am zis rapid ca las pe luni...sa nu fie doar postari de weekend :)) asa ca zis si facut...m-am trezit la 7 azi..deci clar,inca functionez dupa ora de vara...si voi mai functiona asa inca ceva timp de acum in colo...ma uit afara si vad ca e ceata...deci pana la amiaza nici gand sa fie soare,iar cand el o sa apara eu deja am sa fiu la servici,inchis inauntru...de multe ori intru si ies peste 8 ore din sediul firmei,si constat cu stupoare ca am pierdut o zi stand inchis...niciodata nu mi-a placut sa las o zi sa treaca asa...dar nu am ce face...sa revin la ziua de luni...cafeau am baut-o deci o bifam pe lista,ma mai invart un pic prin casa pana ma pregatesc sa plec...practic saptamana asta lucrez 7 ore in loc de 8...sa modificat programul...dar nu te gandi ca de asta nu sunt 8...am o alta sarcina in aceasta saptamana de asta mi sa taiat o ora...bine ca eu voi ramane la servici pana la 8...chiar daca programul se termina la 7,insa daca voi fi cu o stare de spirit mai ok,am sa plec mai repede sa ma plimb prin oras...numai sa nu fie prea frig...deja sunt un pic racit...doar un pic :P afara e frig...deja "miroase"a iarna...de maine intram oficial in luna noiembrie...deci ce ma mai mir..doar nu e iunie...incet incet caut si arhiva cu colinde...sa le adun si sa le pregatesc de auditie..e prea din timp...dar sa fie acolo...mereu le ascult mai din timp...cand sarbatorile sunt aproape sunt alte ocupatii decat cele de audiat colinde...si ca sa simt atmosfera o iau din timp "la colindat"...o sa imi iau concediu la sfarsitul anului...si inceputul celui nou...o tenta de planuri exista...insa pana la concretizare mai e ceva...de craciun sper sa fiu alaturi de prietena mea...iar de anul nou...acasa cu familionul...deja mi-au comunicat ca ambele nu le pot petrece departe de ei...am fost plecat..nu mi-a lipsit nimic...toata lumea m-a bagat in seama..nu stiau ce sa imi mai dea si ce sa imi mai faca...si cu toate astea m-am simtit ca  un strain blocat intr-o alta lume...si nu mai vreau sa retraiesc acea experienta...de sarbatori trebuie sa simti acel "acasa",pentru unii poate nu inseamna nimic...dar pentru mine inseamna coltul meu de rai si linistea inimii mele...sper doar sa fie bine..si sa ne fie bine...

Gata fug sa vad ce mai fac prin casa si apoi sa ma duc la servici...iti doresc o zi buna si o saptamana luminata si plina plina de lucruri bune!

frunze...pasi...frunze

E toamna...parca prea dintr-o data ne-a luat cu vremea rece...nu ma las inca de ideea de a purta tricou...bine cu geaca pe mine...insa nici geaca groasa nu ma indur inca sa o scot...parca as mai lasa-o sa doarma in dulap...am inceput deja cu focurile...e bine sa stai lipit de soba...poate daca as fi fost crescut la oras..iubeam caloriferul...dar asa iubesc o soba :)) ea face viata mai frumoasa...deja in magazinele mari(hipermarketuri)au aparut decoratiuni pentru craciun si nelipsitele dulciuri..parca te imbine sa pui mana pe o punguta cu turta dulce in forma de bradut..o atingi dar iti zici in gand ca "mai e...si poate astepta...inca"si pleci zambind...si atunci realizezi ca in tine mai zace inca o urma din copilul de candva...si uite asa astepti sa treaca timpul...sa vrei zapada...si sa vina craciunul...am testat deja si primul vin fiert din productia de anul asta...sa iti zic cum e?mai bine lasa...deja am gustat din acea aroma...hmmmm...mai vreau...diminetile s-au transformat in 10 minute de stat sub paturica si sa beau cafeaua parca mai buna ca de obicei...si nu,nu am schimbat-o ca abia am descoperit-o :)) sunt satul de cafeaua adusa din alta tara...arsa si cu un gust oribil...poate pe meleagurile lor o fi mai gustoasa...ma simt un pic obosit ca nu stiu ce am,de ceva timp am somnul agitat si nu reusesc sa ma odihnesc cum trebuie...si cred ca de aici se trage starea mea...asa ca ma uit la ceas si ma poftesc politicos in pat...e caldut si bine...pe tine te astept la un vin fiert...cu gust de scortisoara si portocala...sa incepem sa aducem magia sarbatorile in sufletele noastre  ;)

un weekend bun!

emotie de toamna....

Mereu cand vine toamna ma aprinde o stare asa de agitatie si neliniste...cred ca nu imi doresc sa se termine vara...nu degeaba sunt nascut in iulie...cand vad ca frunzele cad de prin copaci iar iarba a disparut mai de tot parca nu imi mai place sa stau afara...desi imi doresc sa apuc o bataie cu frunze...insa incerc de aceasta data sa ma leg de gandul ca vin sarbatorile si e momentul meu preferat...zapada...vin fiert...si miros de scortisoara...si cel mai important toata familia reunita la aceasi masa...ador cand e casa plina si toti prin jurul porcului sau cand se afuma pentru srabatori si stam afara cu o cana de vin fierbinte in mana...abia astept...mai e totusi un pic pana atunci asa ca ma gandesc zambind ca au trecut 2 luni de la operatie...sunt bine si asta  e tot ce vreau...mai am momente cand ma necajeste dar e bine...m-am mutat iar pe blogspot...eu sunt omul cu schimbarea...niciodata nu imi gasesc liniste intr-un singur loc...sper sa ma pot opri macar de data aceasta...insa adevarul e ca uit parola la blog si uite asa ma vad nevoit sa ma tot mut...important e ca cine vrea sa citeasca ce scriu ma gaseste oricum...


Si ca sa nu ma intind prea mult...lasam o postare scurta acu si una lunga cat de curand!un weekend super si linistit iti doresc prieten drag!