Sa lasat din nou seara...si va urma o noua saptamana...stiu scriu rar...mereu am considerat blogul locul unde eu zic ceva cand trebuie sa zic...nu conteaza ca o sa citeasca 1 sau 100 de oameni...important e ca scriu undeva ce ma apasa...cum a fost ultimul timp pentru mine...nici eu nu stiu...doar multe semne de intrebare...frig si ger... sa fi inghetat si eu oare?a trecut o perioada destul de agitata si stresanta...incerc sa trec si sa las totul in urma...sau cel putin asta imi doresc...sa ma regasesc pe mine si sa pot merge mai departe...insa mereu cand e cate o "cadere in gol"se mai schimba ceva din mine...ma gandesc la lucrurile ce le-am construit din mine...la trairi si sentimente...la stari si emotii...la tot...am ajuns sa traiesc cu frica ca maine nu stiu ce va mai fi si la ce sa ma astept...serviciul a devenit un loc de cosmar...unde pe primul loc sunt pusi banii...nu vad in el decat un loc de unde pot sa scot ceva...dar ma ataca toate astea pe interior...ca sa dau randament trebuie sa mearga toate...nu asa...lumea din jur e atat de obsedata de bani si nevoiile personale incat ar fi in stare sa iti dea in cap...rautatea si nesimtirea intrec orice limite...ipocrizia si parea de sine "ca sunt prea bun"au ajuns sa fie principalul...dar...noi...noi oamenii...ce am facut cu respectul si omenia?e simplu sa arati cu degetul si sa zici ca"el/ea"e vinovatul...dar tu incerci sa schimbi ceva?ce inseamna sa lucrezi undeva unde pe post de sefi ai niste papusari care abia asteapta sa traga cateva sfori si sa te joace ca pe ultima carpa din ultima piesa...dar se numesc sefi...de ce?...pentru ca stau cu tigara in bot si paharul de cafea in mana...iar pe tine te trateaza cu dispret ca si cum ai fi o sluga...si trebuie sa ii lustruiesti papucii...cu cat scuipi mai tare pentru luciu cu atat iti mai creste sansa sa stai acolo...barfele si rautatile au pus stapanire pe tot...in fata iti zambesti si iti arata falsa prietenie iar cum te-ai intors...ti-ai si pus focul sub talpi...lupti si dai din coate sa faci ceva si sa ajungi undeva...iti creezi o imagine pentru care ai luptat din greu...si brusc te trezesti cu sufletul rupt in mii de bucati...am patit-o si doare...doare rau...nu vreau decat viata mea sa se linisteasca si sa se aseze pe acel fagas normal...
Ma opresc pe moment....voi mai reveni pe subiectul asta...candva
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu